Inventarele de autoapreciere, chestionarele de personalitate, scalele de interapreciere şi mai ales testele proiective permit o apreciere analitico sintetică a personalităţii, o diagnosticare directă a calităţilor Eu-lui precum şi investigarea structurilor ei latente şi manifeste, aspecte mai greu de depistat prin testele psihometrice.

Integrându-se în categoria largă a metodelor de investigare a personalităţii, proba CSE este un test de descripţie, analiză şi elaborare proiectivă comprehensiv¹, ce are avantajul de a surprinde, spre deosebire de ancheta pe bază de chestionar, convorbire, interviu, ş.a.m.d., modalităţile de structurare reală a personalităţii până la un anumit moment dat, furnizând informaţii despre gradul de autocunoaştere al individului. Această probă, care îşi relevă utilităţi cognitive, predictive şi formative, are un istoric originat în  anul 1950, când F.J.T. Bugental şi S.L. Zelen au imaginat o probă prin care solicitau subiecţilor investigaţi să formuleze trei răspunsuri la întrebarea “Cine eşti tu?”

În 1954 M.H.Kuhn şi T.S.Mc.Partland au diversificat proba sub aspectul timpului acordat subiecţilor (15 min.) pentru completarea a 20 de spaţii ce începeau cu formularea “Eu sunt…”.Astfel, proba devine cunoscută sub denumirea  TST (Twenty Statements Test) sau WAY (Who are you?). R.W.Coan modifică în 1974 tehnica, propunând subiecţilor să formuleze cât mai multe răspunsuri, în 2 minute, la întrebarea “Cine eşti tu?”. Consistenţa diferenţelor dintre variantele acestei probe este dată de modul de formulare al cerinţei, numărul de răspunsuri solicitate, timpul de elaborare a răspunsurilor.