Compromisul in relatia de cuplu este o stare de gratie si o gura de oxigen, o binecuvintata pauza de la imaginea nerealista si moarta a cuplului arhetipal, diada lipsita de compromisuri si idilica – in favoarea cuplului restaurat in paradisurile artificiale ale postmodernitatii, asaltat de revolutii sociale, de ideologii consumiste, pandemii si crize. Acesta e confundat adesea cu compromiterea personala pentru faptul ca insusi polisemantismul conceptului genereaza confuzii.
In loc sa impace doua pareri divergente despre aceeasi problema, prin stabilirea unui set echitabil de concesii si asteptari comune, compromisurile neechitabile si ambivalente distrug relatia de cuplu, generind compromitere emotionala, autodevalorizare si amorsarea frustrarilor. Suntem deseori martori ai situatiilor in care partenerii isi sugruma relatia incercind sa desfaca latul problematic prin compromisuri, fara ca mai inainte sa evalueze sensurile suprapuse ale notiunii si fara sa-si lamureasca ce poate si ce nu poate fi supus compromisului, o prerechizita critica atit de necesara a acestui instrument al acomodarii in doi.
Conceptul de compromis presupune 3 situatii experientiale, logic distincte, cu moduri discrete de ancorare emotionala, dintre care 2 situatii sunt in mod evident contradictorii si conflictogene, ceea ce califica notiunea si strategia de compromis in categoria paradoxurilor semantic-heterologice. In literatura psihologiei de cuplu intilnim cu generozitate pozitionari alternative ale autorilor in binomul antinomic compromis-util / compromis-inutil, insa putine clarificari apar in privinta clasificarii compromisului dupa criterii semantic-functionale. Constatarea ca “nu toate compromisurile compromit o relatie” surprinde acest paradox semantic, prin autoreferentialitatea sa contradictorie.
Definind compromisul in cuplu drept o concesie facuta de parteneri unul altuia, se pot distinge:
1. Compromisul echitabil sau armonios-functional al cuplului, cind amindoi partenerii fac concesii echitabile, negociate just si care asigura functionarea cuplului in raport cu o problema.
2. Compromisul ambivalent sau nevrozant-nonfunctional, cind unul dintre parteneri cedeaza in defavoarea sa si admite pasiv o concesie inechitabila, disimulindu-si nemultumirea sub masca nevoii de consonanta, pentru a rabufni ulterior in comportamente de supracompensare a frustrarilor si de reechilibrare a puterii in cuplu, comportamente de revansa ce destabilizeaza si distrug intr-un final relatia.
3. Compromisul inechitabil sau fals-funtional, in care unul sau ambii parteneri isi exprima deschis dezaprobarea fata de concesiile inechitabile pe care le fac(e), pentru o perioada de timp limitata, inaintea rezolvarii situatiei problematice sau a dizolvarii cuplului; partenerii convietuiesc intr-o stare de gratie cu numaratoare inversa, reevaluarea conditiilor relatiei nu poate astepta sub argumentul “suntem de acord ca nu suntem de acord” si se poate produce in cel mai vesel caz in cabinetul unui psihoterapeut.
Se evidentiaza asadar o polisemie confuzanta a termenului compromis; consens, concesie, mediere, negociere, compromitere
Compromisurile din relatie se suprapun adesea cu compromiterea. Compromiterea relatiei, a partenerului, sau proprie. Repudiem ideea compromisului in cuplu avind de fapt in gind o acceptiune nevrozanta a sa, compromitatoare. Putem intelege insa mai usor utilitatea si valoarea compromisurilor in cuplu plecind de la a accepta mai intai corolarul ca nici un compromis nu este fix, imuabil, si ca este esential si sanatos sa fie inotit mereu de sentimentul de echitate. De obicei cind sensul concesiei nu mai corespunde intereselor, valorilor, contextului relational, ele se renegociaza.
Compromiterea relatiei devine posibila atunci cind compromisul nu mai este posibil, acesta devenind o concesie neechitabila; acordul devine un dezacord reprimat din iubire, comoditate, lipsa de alternative, nevoia de tapi ispasitori, setea de magie sau pur si simplu incercarea de a-i forta mina lui Dumnezeu. Astfel ‘suntem de acord ca nu suntem de acord’ il va frustra mai departe pe cel care chiar crede ca toleranta inseamna sa renunti la tine in favoarea celuilalt.
Poate te intrebi de ce fac oamenii concesii inechitabile in relatie. Am putea gasi impreuna acest raspuns gindindu-ne la noi. Ar putea fi pentru ca nu vad alternative, pentru ca ma simt mai comod asa, pentru ca e confortabil sa azvirl pe altcineva eventualitatea propriului esec, pentru ca magia si gindirea magica reprezinta un mod personal de a-i forta lui Dumnezeu interventia salvatoare in viata mea de cuplu, sau pentru ca….
Te astept in acest cabinet de psihologie din Constanta, pentru a intelege de ce faci tu compromisuri si cum poti sa eviti compromiterea relatiei tale de cuplu.