Fobia sociala (anxietatea sociala, sociofobia), se caracterizeaza printr-o frica acuta, persistenta si nejustificata ce constituie o reactie de raspuns la o mare varietate de situatii sociale, in care persoana afectata se percepe ca fiind evaluata negativ de catre ceilalti (A.P.A., 2000).
Dintre toate tipurile de tulburari fobice, sociofobia se afla printre cele mai greu de depistat si tratat fobii datorita miturilor terapeutice si ritualurilor de compensare prin care cei afectati isi mascheaza temporar aceasta tulburare, dar si felului variat in care categoriile nosologice ale acesteia se transpun in simptome specifice.
Statistic se constatata o repartizare aproximativ egala pe sexe a incidentei cazurilor de fobie sociala, barbatii si femeile fiind afectati deopotriva.
Numeroase studii epidemiologice indica faptul ca aceasta tulburare este mai des intilnita in adolescenta decit in celelalte stadii de dezvoltare, cu o rata de prevalenta de la 1.6 la 7% (dupa Essau, Conradt, & Petermann, 1999).
Instrumentul de diagnosticare cel mai frecvent utilizat si care si-a dovedit o buna eficienta psihometrica este Inventarul de Anxietate si Sociofobie (Social Phobia and Anxiety Inventory- SPAI; Turner, Beidel, Dancu, & Stanley, 1989).
Cauzele fobiei sociale nu sunt comune ci personale, si tocmai de aceea pot fi cunoscute mai exact in urma unei atente psihodiagnoze a tulburarii asa cum se manifesta individual, acestea neputind fi generalizate, avind un caracter mai degraba personal-incidental decit general-apodictic; in timpul interviului clinic subiectul adesea nu poate identifica o cauza pentru care se teme, acesta indicind mai degraba ipostaza sociala in care se teme. Multi psihologi considera ca acestea sunt frici conditionate, fiind rezultatul unei invatari sociale; fobicul a invatat sa se teama, si tot la fel se poate dezvata. Aceste conditionari se cristalizeaza, potrivit multor autori, in perioade de strss puternic, de suprasolicitare si supraactivare psihica, cind resursele personale de raspuns la astfel de situatii sunt mai scazute. Expresii precum “ceva…sau cineva i-a bagat frica in oase” aproximeaza o astfel de inoculare fobica, valabila si in cazul fobiei sociale.
Teama de evaluari negative, de critica, teama de a fi respins, teama de conflicte sunt frici nejustificate in fata unor pericole inobservabile si adesea inexistente in realitatea extra-subiectiva, acestea fiind proiectii ale unor asocieri neconstientizate, ale unor situatii traumatizante din trecut conexate noii experiente, sau ale unor anticipari disfunctionale (ginduri automate irationale, supozitii neintemeiate, rationamente eronate ce au la baza astfel de supozitii) care marcheaza dezadaptant psihobiografia fobicului.
Persoanele cu fobie sociala se pot teme insa si de anumite aspecte concrete: sa vorbeasca in public, sa serveasca o cafea cu o persoana noua, sa fie supuse unui examen psihologic sau sa mearga la psiholog, sa performeze in public, sa utilizeze toaletele publice sau pe cele de la serviciu, sa manince in restaurant, etc.
Compensarea individuala a fobiilor sociale se face cu dificultate, evitarea si fuga de situatiile anxiogene producindu-se mai anevoie in astfel de situatii, iar consecintele implica un grad de afectare si de disconfort persoanal mai ridicat decit in cazurile fobiilor specifice.
Persoanele care se simt afectate de acest tip de fobie sunt invitate sa se adreseze acestui cabinet de psihologie din Constanta, unde un psiholog le pune la dispozitie posibilitatea tratarii sociofobiei.