Anxietatea este o stare de nelinişte psihopatologică care se poate defini în trei moduri:

• ca sentiment de pericol iminent, nedeterminat obiectual, a nuui pericol neprecizat care ar urma să se producă.Acest sentiment se însoţeşte de elaborarea de fantasme care amplifică totul, ridicând situaţia la proporţiile unei drame.
• o atitudine de altertare în faţa unui pericol, cu caracterul unei varitabile stări de alertă care invadează individul în totalitatea s, asociat cu impresia unei catastrofe imediate.
• convingerea unei imposibilităţi absolute de a acţiona, la care se asociază sentimentul propriei sale dezorganizări şi al neantizării persoanei respective în faţa pericolului.

Anxietatea, ca reacţie afectivă specifică se asociază cu reacţii neurovegetative diferite, cum ar fi: dificultăţi respiratorii şi cardiace, dispnee, tahipnee, puls accelerat, paloare, scăderea tonusului muscular sau spasme musculare, uscăciunea gurii.Aceste reacţii sunt similare celor descrise în cursul stărilor de stress.

Brissaud (1890) face distincţia între anxietate ca reacţie emoţională pură şi angoasă care este o reacţie emoţională cu o mare încărcătură somatică.

Stările anxioase interesează, în mod egal şi fiinţa morală, fiind trăite ca nişte manifestări intime ale persoanei, pe cînd stările de angoasă, mult mai elementare, cu caracter periferic, sunt trăite în special în plan fizico-somatic.

Clinic, sindromul anxios este unul dintre elementele fundamentale ale psihopatologiei. H. Ey, descrie următoarele forme de manifestare ale sindromului anxios:

• Crizele anxioase sunt crizele de anxietate care pot avea aspecte diferite: stupoare, agitaţie, onirism confuzional, stare de perplexitate. Ele apar în următoarele situaţii: stări confuzionale, psihoze periodice, episoade epileptice, în formele de debut ale schizofreniei şi demenţelor.
• Structura anxioasă poate fi o trăsătură dominantă şi fundamentală a unor personalităţi de tip morbid. Ea se poate prezenta sub următoarele variante clinice:nevroze anxioase şi anxiatăţi constituţionale având la bază tipul de “constituţie emotivă” (E.Dupre) sau cel de “auto-insecuritate” (K.Schneider). Aceasta poate fi întâlnită în cursul stărilor neurastenice, ipohondriace şi cenestopate, obsesii, fobii, paranoia interpretativă sau halucinatorie, unele forme de schizofrenie.
• Angoasa, din cursul unor afecţiuni organice, somatice, cum ar fi angina pectorală, astmul bronşic, difteria sau scarlatina, hipertiroidia şi hipoglicemia.

psiholog Eduard Rosentzveig, Constanta, 18.08.2011