Tag Archives: tulburari de dinamica sexuala

Frigiditatea si impotenta induse de expunerea la pornografie.

Posted on by

Expunerea indelungata la un stimul duce la modificarea sensibilitatii fata de acesta.

Vizionarea materialelor pornografice conduce in timp la scaderea capacitatii acestora de a mai excita sexual. Sensibilitatea individuala fata de acest tip de stimul scade, prin repetarea sa indelungata stimulul capatind o valoare redundanta, de zgomot. In aceasta situatie organismul se adapteaza crescind pragul minim al sensibilitatii la stimulii sexuali, altfel zis – individul devine mai putin sensibil la stimulii sexuali cu care este obisnuit, cei care ii provoca in mod normal excitarea sexuala, acest tip de contaminare afectind-i neplacut dinamica sexuala, viata de cuplu si igiena mintala – prin aparitia impotentei si frigiditatii precum si prin distorsionari ale imaginii partenerului, ce conduc la nevroza de cuplu, alienare si disolutie.

De ce induce pornografia impotenta si frigiditate?

Mecanismele psihologice prezente in disfunctiile erectile si ale frigiditatii induse de pornografie sunt acelea ale conditionarii psihologice fata de stimulii pornografici, scaderea sensibilitatii fata de stimulii sexuali oferiti de partener si masturbarea compulsiva intretinuta de stimulii pornografici, care intetine defocalizarea de pe partener.

In cazul dependentului de pornografie, datorita desensibilizarii, pentru producerea excitarii sexuale cu un partener, imaginea despre acesta este resemnificata. Partenerul sexual este re-erotizat prin situarea lui imaginara in situatii cu un potential de excitabilitate optim – care sa depaseasca noul prag minim,  de obicei scene erotice vizionate in materialele porno.

Reprezentarile pornofilului imprumuta aceste continuturi pornografice si le proiecteaza spre partner, lucru care nu face decit sa tensioneze artificial relatia, acest fapt punind in evidenta contrastul mare dintre celalalt-supra-erotizat si celalalt-asa cum il stiu. Si aceasta este posibil pentru ca doi stimuli cu caracteristici opuse care actioneaza impreuna, in acelasi timp sau succesiv asupra analizatorilor se scot reciproc in evidenta, unul prin continutul sau fantasmatic supraerotic (o imagine de compensare a partenerului, care adesea nu tine seama de disponibilitatile comportamentale reale ale acestuia in plan erotic) si altul prin constientizarea realitatii, rezultatul fiind inadecvarea realitatii la asteptari.

Expunerea cu intentie la acest tip de contaminare psihologica conduce la situatii complexuale cu consecinte dezechilibrante pentru sanatate; acestea modifica modul in care se percep partenerii si conduc adesea la impresia incompatibilitatii sexuale a acestora, sau a nepotrivirii in pat, fapt care genereaza disolutia cuplurilor precum si tulburari de dinamica sexuala de tipul impotentei si frigiditatii, tulburari care continua in cazul dependentilor si in afara relatiei.

Cum este intretinuta dependenta de pornografie?

Pornofilii isi mentin singuri dependenta, prin expunerea compulsiva la acesti stimuli, hraninsu-si astfel singuri slabiciunea.

Industria pornografica deasemenea, mentine dependenta de pornografie a pornofililor prin varierea si resemnificarea stimulilor sexuali, prin punerea lor intr-o lumina a permisivitatii si “dezinhibarii cu rol terapeutic”. Calitatea crescuta a imaginii, modelele atent selectionate, fanteziile variate in care este situat actul sexual – toate acestea genereaza o detensionare controlata si profitabila a unor pre-tensionari erotice pe care socitatea le provoaca artificial prin mode, rasturnarea valorilor, promovarea promiscuitatii si a libertinajului sub pretextul condamnarii lor, un mod de reprimare ipocrita a sexualitatii, care nu mai este marca civilizatiei, ci devine de fapt semnalul unei deteriorari etice si morale generalizate a mentalitatilor sociale.

Daca un stimul este reinvestit cu importanta (este considerat valoros de individ prin efectele sale asupra libidoului sau este variat suficient de mult pentru a-i mentine statutul de noutate, ori este pus intr-o semnificatie noua) sensibilitatea fata de acesta creste iar – si remarcam aici cum se sustin dinamic legea adaptarii senzoriale si cea a semnificatiei senzoriale in mentinerea acestui cerc vicios al dependentei de pornografie, dar si in recaderile spre acest tip de dependenta.

Ce risca amatorii de porno?

Persoanele care se expun pornografiei se desensibilizeaza fata de stimulii sexuali obisnuiti; mai detaliat,  acestora le scade dorinta de a avea un raport sexual – in situatiile si  fata de stimulii si persoanele care declansau inainte exitarea sexuala (desensibilizarea fata de stimulii mai putini intensi decit cei pornografici). Astfel, insensibili la excitantii oferiti de un partener real, pornofilii dezvolta apatie, dezinteres fata de partener si devalorizarea sentimentului erotic, depresie, scaderea libidoului, impotenta si frigiditate, tulburari de tip obsesiv-compulsiv, tulburari anxioase, diminuarea satisfactiei sexuale, fapt ce anunta instalarea dependentei de pornografie.

Consumatorii de pornografie ce ajung la cabinet se pling de tulburari erectile sau frigiditate, dar si de pasiunile obsesive pe care le au fata de materialele pornografice.

Desi doresc sa intretina raporturi sexuale cu partenerul, ei nu se mai simt atrasi sexual de aceasta, si dau vina pe stress, pe lipsa unor hormoni sau cel mai adesea tocmai pe partener-invocind “nepotrivirea” in pat, ba chiar lipsa de chef a acestuia! Sunt invocate des necomplianta fata de noile fantezii generate de idealizarea erotomana a partenerului, comportamente sexuale deviante generate de pervertirea modelului sexual ideal,  aduse in pat si proiectate asupra partenerului, comportamente pe care acesta, luat pe nepregatite, le respinge.

Ce presupune recuperarea?

Un program de recuperare cu ajutorul unui psiholog presupune eliminarea completa a acestor stimuli si tratarea adictiei cu ajutorul psihoterapiei de scurta durata.

Programul de interventie terapeutica dureaza in acest cabinet intre 1 luna si 4 luni cu frecventa constanta de 2 intilniri saptaminale, resutele sunt sporadice dar obisnuite, iar recapatarea libidoului si recuperarea din impotenta / frigiditate sunt complete.

Tulburarile de dinamica sexuala ale femeii

Posted on by

Vaginismul

Sunt de 2 ani casatoriti dar ei nu au avut nici o relatie sexuala pina in prezent. Nu pentru ca nu s-ar simti atrasi sexual unul de celalalt, sau pentru ca nu ar indrazni sa faca dragoste, ci pentru ca, practic vorbind, le este imposibil. Nu este ceva rar, ci o afectiune specifica femeii, vaginismul, care afecteaza viata de dormitor a multor cupluri.

Ce este vaginismul?

Ginecologul isi incepe examenul medical intrebind-o pe pacienta venita la consult daca aceasta sufera de malformatii genitale. Totul are aspect normal. Dar cind specialistul incearca sa introduca speculum-ul pentru a face o examinare vaginala, observa ca pacienta isi inclesteaza pumnii, si o grimasa de durere acuta se suprapune expresiei de incordare deja existenta. Muschii din jurul vaginului sunt hipertensionati, in ciuda dorintei pacientei de a se relaxa pentru a fi consultata, iar examinarea devine astfel imposibila. In acel moment in mintea specialistului ginecolog se contureaza ideea unui prim diagnostic; vaginismul. Si daca acesta este unul primar-sau psihogen, fiind confirmat si de lipsa unor tulburari organice sau functionale ale aparatului genital-cum este cazul vaginismului secundar, pacientei i se va recomanda in cel mai fericit caz un psiholog, pentru rezolvarea problemei sale.

Vaginismul este un reflex de contractie, involuntar si incontrolabil al muschilor din jurul vaginului. In exemplul de mai sus vaginul refuza penetrarea, motiv pentru care a face dragoste in acest fel, chiar si imperfect, devine imposibil. Cuplurile cu astfel de situatii fac dragoste in felul lor propriu, dar fara penetrare vaginala, motiv generator de frustrari.

Care sunt cauzele vaginismului?

Cauzele majore ale vaginismului primar (psihogen) se pot grupa in doua categorii dominante statistic: educationale  si  psihotraume.

Cauzele educationale sunt descrise de lipsa educatiei sexuale in familia de provenienta a femeii; evitarea discutiilor despre sex-sexualitate, dublata de atitudini pudibonde ale parintilor, sau printr-o educatie sexuala negativa, axata pe teama de agresiune din partea barbatilor, insotita de incurajarea reprimarii dorintelor sexuale (din motive religioase gresit intelese si dezastruos transmise, si anume castitatea pina la casatorie obtinuta fortat de parinti prin inducerea fricii de penetrare, sau prin clisee de tipul ” e pacat sa te culci cu un barbat daca nu te casatoresti cu el”-care trasnmise fara o argumentare explicita capata forma unor reguli absurde, conflictuale) precum si de valorizarea negativa a nevoilor sexuale (sexul si sexualitatea sunt lucruri necurate, reprezinta ceva murdar de care se folosesc barbatii pentru a-si satisface poftele, etc.)

Cauzele psihotraumatice ale vaginismului isi au originea in abuzurile de orice fel si in fobiile conexate sexualitatii: viol, abuzuri sexuale, atentat la pudoare, hartuire emotionala, hartuire sexuala, atitudinile autoritare si agresive ale parintilor sau prietenului in legatura cu sexualitatea tinerei fete, presiunea psihologica de a incepe viata sexuala atunci cind tinara nu este pregatita, situatiile complexuale, insecuritatea si respingerea,  teama de sex sau de ranire indusa de discutiile despre cum este prima data si despre durerea pe care ar produce-o ruperea himenului, etc. Aceste situatii puternic conflictuale genereaza nevroze si frustrari ce duc la aparitia vaginismului.

Terapia vaginismului

Tratamentul vaginismului implica o etapizare a terapiei, necesitind colaborarea unei echipe profesionale formata din medic ginecolog si psiholog.

Psihhologul are in acest caz rolul de a suplini lipsa educatiei sexuale, dar si de a deescalada anxietatile de performanta si de contact sexual, prin conceptualizari exprimate pe intelesul pacientului, menite sa ofere acestuia o educatie sexuala pozitiva si posibilitatea restructurarii acelor cognitii disfunctionale referitoare la propria sexualitate, care induc tulburarea de dinamica sexuala.

Psihoterapia vaginismului axata pe tehnici cognitiv-comportamentale da rezultate bune, avind o durata medie de 36 de sedinte, dintre care o treime o reprezinta terapia de cuplu, si doua treimi terapia individuala. De aceea e important ca acele femei sau cupluri care au astfel de probleme sa se adreseze unui psiholog.

Etapa I-a sau << Ce am eu, pasarica sau “parasica” ? >>

Tratamentul vizeaza intr-o prima etapa “imblinzirea vaginului”, acest lucru debutind cu recunoasterea existentei lui. Pentru ca la nivelul reprezentarii propriei imagini corporale, multe femei cu vaginism au impresia ca nu au vagin. Unele femei isi urasc vaginul, avind probleme de acceptare a imaginii lor de adult; cind sunt rugate sa isi denumeasca propriul organ genital, vaginul devine brusc:” acolo jos”, “nu inteleg la ce va referiti”, “organul meu genital”, “chestia aia”, si mai rar substitutele metaforice “veverita”, “floricica”, sau “pasarica”. Aceste femei care au dificultati de denumire a propriului vagin dar si de integrare a lui in propria imagine corporala spun despre “pasarica” lor, atunci cind sunt rugate sa o descrie ca: “nu exista”, ca “este urita”, ca este “o entiate straina” care “nu imi apartine”, ca este “o parasica”, separata de restul corpului. Ori “imblinzirea vaginului” incepe tocmai cu aceste exercitii de integrare a imaginii propriului sex in imaginea corporala de ansamblu, prin exercitii de vizualizare, de reprezentare mentala, de intelegere a anatomiei sale. Plansele anatomice explicative si autovizualizari in oglinda sau cu ajutorul unei camere video a vaginului, o ajuta pe pacienta sa constientizeze si sa accepte existenta de facto a propriului sex.

Etapa a 2-a sau << Cum sa invat sa te accept in mine? >>

O alta etapa a psihoterapiei vaginismului se adreseaza cuplului si are in vedere reducerea anxietatii de performanta, hipervigilentei si autoobservarii, dar totodata si cresterea controlului muschilor vaginali, cresterea progresiva a senzatiilor corporale si a placerii senzoriale. Pentru reducerea anxietatii asociate penetrarii (teama de coitus), unul dintre exercitiile cu rol major in tratament consta in incurajarea partenerilor pentru realizarea unei penetrari de 1 mm., lenta, fara graba.

Acceptarea prezentei “celuilalt”  in propriul vagin, este declansatorul vindecarii vaginismului. Exercitiile Kegel si exercitiile de dilatare progresiva a vaginului constituie tehnici terapeutice ce permit terapiei sa se orienteze ulterior spre urmatorul scop terapeutic, constind in depasirea anxietatii asociata contactului sexual in sine. Pentru ca vaginismul se intensifica si persista la unele femei direct proportional cu cresterea dorintei actului sexual, barbatul poate contribui la aparitia acestei tulburari de dinamica prin atitudini brutale, nerabdatoare, care induc femeii un fond anxios; teama de a nu fi ranita la penetratia penisului, in contextul hipersensibilitatii mucoasei vulvare si a sentimentelor preexistente de jena si pudoare exagerate pe care le traieste femeia cu vaginism fata de actul sexual. De aceea, o atitudine rabdatoare a partenerului, tandretea si mentinerea unor sentimente de siguranta si dragoste sunt conditii sine qua non ale pregatirii femeii cu vaginism, inaintea trecerii la intromisia propriu zisa a penisului.

Aceste exercitii de deescaladare a anxietatii generata de apropierea sau intromisia penisului in vagin se desfasora etapizat, cu concentrarea atentiei pe muschii incordati ai vaginului si pe relaxarea lor treptata. Deasemenea, partenerii sunt rugati sa urmareasca o mentinere a nivelului de “chef”, de dorinta si de placere sexuala obtinute in fazele anterioare.

Exercitiile de penetrare sunt treptat inlocuite cu exersarea progresiva a actului sexual complet, un alt scop al acestei etape terapeutice fiind obtinerea unui nivel de placere specific fazei de platou.

Etapa a III-a sau << Cum sa imi invat pasarica sa zboare ? >>

Aceasta etapa terapeutica vizeaza descoperirea si dezvoltarea progresiva a placerii autoerotice si a erotismului in cuplu, placere dezvoltata de stimularea sexuala. Sunt recomandate exercitii de descoperire a zonelor placerii, auto-explorarea erotica, masturbare, hetero-masturbare (masturbare cu ajutorul / sau impreuna cu un partener) si sex cu un partener fata de care este important sa nu apara teama de respingere pe care aceasta problema o declanseaza in mod uzual. Se intervine si la nivel social, cuplul invatind sa exprime emotii si nevoi. Tehnicile acestei etape de tratament constau in antrenarea aptitudinilor de asertivitate si exprimare a emotiilor, pentru optimizarea comunicarii dintre partenerii sexuali sau partenerii de cuplu.

 

 

Tulburările de dinamică sexuală “unisex”

Posted on by

Tulburările de dinamică sexuală comune ambelor sexe adaugă tulburărilor specifice constatarea că într-un cuplu sexual ambii parteneri pot fi în egală măsură afectaţi de probleme de dinamică sexuală identice sau foarte asemănătoare. Aceste tulburări sunt; apareunia, hemipareunia şi hipersexualitatea.

Apareuniei şi hemipareuniei  le sunt specifice copulaţiile incomplete sau imposibil de realizat. Cauzele acestor tulburări sunt diferite şi specifice fiecărui sex în parte.

Cele mai frecvente cauze pentru bărbat sunt fimozele sau hipospadiasisul, cînd din cauza obturării meatului urinar sau a localizării atipice a acestuia, precum şi a curburii ventrale a penisului-ce însoţeşte adesea hipospadiasisul netratat în copilărie, actul sexual devine fie dureros, fie imposibil de realizat.

La femeie cauzele semnalate constau în malformaţii congenitale: absenţa vaginului, uter dublu cu vagin unic, uter septat, vagin septat, himen neperforat. Aceste afecţiuni sunt tratabile chirurgical.

Hipersexualitatea este un tip de manifestare psihosexuală specifică ambelor sexe. La bărbaţi se manifestă prin performanţe sexuale de-a lungul întregii vieţi, un libido excesiv, hipererotizare, uneori obsesii,  agresivitate şi comportament antisocial.

Formele tipice de hipersexualitate masculină sunt:

1.) donjuanismul-hipersexualitatea seducătorului de profesie, bun amant, care seduce şi posedă femeile, fără a se ataşa de vreuna.

2.) tipul Casanova-hipersexualul rănit în amorul propriu, care seduce şi apoi abandonează din dorinţa de a se răzbuna pe fiecare femeie pe care o cucereşte

3.) satiriazisul-hipersexualul oricînd amator de relaţii sexuale, insaţietate generată de o stare permanentizată de excitaţie

4.) virilitatea de andropauza-hipersexualitate generată de dereglările hormonale specifice perioadei de andropauză.

În cazul femeilor, hipersexualitatea se manifestă prin libidou excesiv şi hipererotism, fiind generată de dereglări endocrine.

Distingem trei tipuri de hipersexualitate feminină:

1.) hipersexualitatea– activitate sexuală supramedie, cu intensitate şi frecvenţă înalte, destul de bine controlată de femeie

2.) nimfomania – nevoia permanentă şi incontrolabilă de a întreţine relaţii sexuale, cu orice preţ, în orice moment, cu oricine

3.) erotomania – comportament sexual însoţit şi alimentat de un delir erotic sistematizat, avînd ca temă centrală iubirea neîmpărtăşită, aparţinînd tablourilor simptomatice ale delirului paranoic, psihozei maniacal depresive şi schizofreniei.