Această fază aduce o creştere rapidă a capacităţilor intelectuale, mai ales în privinţa complexităţii limbajului.Pe măsură ce copilul învaţă să trăiască în familie, se produce dezvoltarea socială. În cazul copiilor orfani sau abandonaţi instituţionalizaţi dezvoltarea socială prezintă întârzieri majore. Viaţa socială se dezvoltă pe măsură ce copilul învaţă să se relaţioneze cu persoanele semnificative din aturajul său, copii sau persoane adulte. Exploziile de mânie continuă, însă acestea scad în intensitate şi ar trebui să dispară înainte de vârsta şcolară.La acestă vârstă curiozitatea copilului este vie, manifestându-se activ fie prin extinderea spaţiului de explorat fie prin întrebările puse adulţilor.

Imaginaţia copiilor este bogată şi intensă.Ea poate fi un substitut al lumii reale, făcând astfel posibilă împlinirea dorinţelor şi nevoilor nesatisfăcute.Anumite obiecte-“obiecte tranziţionale”, devin foarte importante pentru copil.

Copilul începe să învţe despre propria sa identitate sexuală. El înţelege diferenţele dintre bărbaţi şi femei după înfăţişare, îmbrăcăminte, comportament şi anatomie.Jocul şi explorarea sexuală sunt comune acestei etape.

Conform teoriei psihodinamice, în această fază se dezvoltă mecanismele de apărare care îl ajută pe copil să facîă faţă anxietăţii generată de emoţiile inaceptabile, generatoare de conflicte. Aceste mecanisme de apărare includ refularea, raţionalizarea, compensarea şi deplasarea.