Primul an de de viaţă

Aceasta este o perioadă de dezvoltare rapidă dni punct de vedere psiho-motor şi social. La trei săptămâni sugarul zâmbeşte celor din jurul său. Zâmbetul selectiv apare la şase luni iar frica de persoanele străine de anturajul său la 8 luni. Anxietatea apare atunci când este despărţit de mamă la scurt timp după ce aceasta se produce.

Bowlby (1980) pune accentul pe importanţa, în primii ani de viaţă, a procesului general de ataşare a copilului de părinţii săi şi a legăturilor emoţionale selective. Deşi legătura cu mama este considerată a fi cea mai importantă, se creează de asemenea legături importante cu tatăl şi cu alte persoane apropiate copilului.

Cercetări recente pun accentul pe reciprocitatea acestui proces şi pe importanţa contactelor foarte precoce între noul-născut şi mamă, pentru iniţierea acestei legături (Rutter, 1980).

Până la sfârşitul primului an de viaţă, copilul trebuie să aibă o relaţie sigură şi foarte apropiată de mama sa. Este foarte necesară existenţa unui orar ordonat de somn şi alimentaţie; de obicei, la această vârstă, înţărcarea a fost realizată. Copilul a început să înveţe obiectele din jurul lui, să le recunoască, relaţiile cauzale simple şi relaţiile spaţiale.La sfârşitul primului an de viaţă, copilului îi face plăcere să emită sunete, să pronunţe primele cuvinte.