Consilierea psihopedagogică

Consilierea reprezinta o asistenta individualizata acordata persoanelor care se confrunta cu probleme educative, sociale, personale, profesionale.

Consilierea psihopedagogica reprezinta un demers profesional organizat, structurat, cu mijloace si tehnici specifice, in cadrul caruia un consilier acorda asistenta si sprijin unor persoane normale psihic, dar care sunt intr-un moment de dificultate, de impas existential.

Consilierea este recomandata persoanelor care doresc sa atinga un nivel de viata superior, sa depaseasca anumite obstacole sau sa-si construiasca „strategii de viata“ personale.

Tipuri de consiliere

Consiliere informationala: oferirea de informatii pe domenii/teme specifice.

Consiliere educationala: repere psihoeducationale pentru sanatatea psihoemotionala, fizica si sociala a copiilor si adolescentilor.

Consiliere pentru dezvoltarea personala: formarea de abilitati si atitudini care sa  permita o functionare personala si sociala flexibila si eficienta, in scopul atingerii starii de bine.

Consiliere suportiva: oferirea de support emotional si apreciativ.

Consiliere vocationala: dezvoltarea   capacitatii de planificare a carierei.

Consiliere de criza: asistarea psihologica a persoanelor aflate in dificultate.

 

Scopurile consiliereii psihopedagogice

Scopul central al consilierii este de a ajuta consiliatul sa-si exploreze, descopere, clarifice modalitatile de utilizare eficienta a resurselor personale. In functie de acest scop, consilierea psihopedagogica poate genera:

● Facilitarea schimbarilor comportamentale.

● Intarirea capacitatilor de a face fata problemelor.

● Ameliorarea relatiilor

● Stimularea potentialului personal

● Promovarea procesului decisional (CUM si DE CE sa ia anumite decizii = estimarea consecintelor + aprecierea valorilor implicate + ce influenteaza procesul decizional si cum functioneaza el).

 

Obiectivele consilierii psihopedagogice

1. PROMOVAREA SANATATII SI A STARII DE BINE: functionare optima din punct de vedere somatic, fiziologic, psihoemotional si social. Componentele starii de bine sunt:

Acceptarea de sine: atitudine pozitiva fata de propria persoana; acceptarea calitatilor si defectelor personale; perceptia pozitiva a trecutului si a viitorului.

Relatii pozitive cu ceilalti: incredere in oameni, sociabil, intim, nevoia de a primi si de a da afectiune, atitudine empatica, deschisa si calda.

Autonomie: independent, hotarat, rezista presiunilor de grup, se evalueaza pe sine dupa standarde personale, nu este excesiv preocupat de expectantele si evaluarile celorlalti.

Control: sentiment de competenta si control personalasupra sarcinilor, isi creaza oportunitati pentru valorizarea nevoilor personale, face optiuni conforme cu valorile proprii.

Sens si scop in viata: directionat de scopuri de durata medie si lunga, experienta pozitiva a trecutului, bucuria prezentului si relevanta viitorului, convingerea ca merita sa te implici, curiozitate.

2. DEZVOLTARE PERSONALA: cunoastere de sine, imagine de sine, capacitate de decizie responsabila, relationare interpersonala armonioasa, controlul stresului, tehnici de invatare eficiente, atitudini creative, optiuni vocationale realiste.

3. PREVENTIE: a dispozitiei afective negative, a neincrederii in sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultatilor de invatare, a dezadaptarii sociale, a disfunctiilor psihosomatice, a situatiilor de criza.

 

Principii ale consilierii psihopedagogice

1. Relatia de consiliere este una confidentiala.

2. Relatia de consiliere este una permisiva. Consilierul nu ingradeste libertatea consiliatului de a avea propriile idei, concepte, opinii, convingeri.

3. Consilierul manifesta respect autentic pentru clientul sau, il accepta asa cum este, cu defecte si calitati, nu il judeca si nici nu il critica.

4. Consilierul gandeaste problemele clientului impreuna cu acesta. El il ajuta pe client/beneficiar sa se dezvolte/schimbe, nu ii ofera solutiile de-a gata.

5. Consilierea nu inseamna sfatuire. Consilierul nu da sfaturi consiliatilor sai, ci ii ajuta sa-si dezvolte un sistem propriu de rezolvare a problemelor.