Feedback-ul lunii februarie

feedbackul lunii februarieAm primit astazi un feedback entuziast pe care vreau sa vi-l impartasesc. Nu pentru a ma lauda, ci pentru ca acest punct de vedere al pacientului meu ma onoreaza, consolideaza increderea in utilitatea profesiei de psihiolog, si ar putea ajuta prin franchetea lui pe oricine doreste sa inteleaga un punct de vedere despre cum te poate optimiza “vizita” la psiholog.

Cel mai bun lucru pe care l-am putut face pentru mine, a fost sa accept ajutorul unui psiholog. Sunt recunoscatoare ca am intalnit un om minunat de la care am prea multe de invatat si nu vreau sa pierd nimic din ce-mi poate oferi. M-a ajutat sa ma ridic atunci cand am cazut, mi-a inlaturat prejudecatile, complexele si fricile si m-a invatat sa ma pretuiesc.

Mi-a dat incredere sa-i vorbesc deschis si acest lucru m-a facut sa ma simt eliberata si linistita. M-a vazut plangand si a inteles, fara sa ma judece.

Dupa sedintele de psihoterapie am invatat ca e timpul sa fac ceva pentru mine, sa nu-mi pierd energia cu tristeti, ci, cu “o ancora” drept punct de sprijin, sa fac ceva bun sa se mi intample, orice lucru care-mi poate inveseli ziua si sufletul.

Psihoterapia m-a ajutat sa devin constienta de ce se intampla cu mine si de relatiile cu ceilalti, sa fiu mai determinata sa vad ce e drept – mai mult dacat ce e gresit, sa inteleg ca alegerile facute nu sunt nici bune, nici rele, nici inutile.

Am inceput sa vorbesc despre mine, sa am curajul de a lua decizii fara sa ma tem ca am sa gresesc, sa pot spune NU- fara sentimente de vinovatie, sa accept ca lucrurile s-au petrecut si timpul a trecut, sa accept ca nu sunt nici mai mult, nici mai putin decat sunt, normal de imperfecta.

Am invatat proceduri de relaxare, de ancorare, de respiratie, autosugestie, rabdare, comunicare.

Am invatat despre a fi visator, realist si critic si despre faptul ca e nevoie de un mare O.F.F. pentru a fi fericiti. (Obiective, Feedback, Flexibilitate – n.n.)

Am invatat despre niveluri logice si cum sa gandesc o schimbare, cum sa-mi antrenez gandirea, cum sa nu ma izolez in lucruri marunte.

Am invatat despre nevoi si dorinte, despre credinta si generozitate, despre muzica, poezie si “camp de stele”- si sa nu ma opresc din a visa.

M-a ajutat sa ma vindec sufleteste de rani pe care le-am meritat fara doar si poate, sa-mi revin dintr-un moment confuz al vietii mele, sa fiu mult mai calma, linistita, relaxata si sa zambesc.

Ii datorez recunostinta si respect si-i multumesc cu sufletul in genunchi pentru rabdare, sprijin si intelegere. psihologului meu Eduard Rosentzveig – omul pentru care si datorita caruia ce am scris acum are sens.

A.M.

6 februarie 2016, Constanta

Relaţia dintre afectivitate şi celelalte funcţii psihice

Din punct de vedere practic, nu există fenomen psihic cu care procesele afective să nu se afle în relaţii de interacţiune şi interdependenţă. Afectivitatea se regăseşte şi la nivelul conflictelor motivaţionale, sau în faza deliberării din actul voluntar.

Afectivitatea este transfigurată în temperament, unele trăsături ale acesteia, cum ar fi gradul de impresionabilitate, fiind de ordin afectiv, altele (impulsivitatea, calmul, destinderea) având o mare încărcătură afectivă.

Afectivitatea potenţează şi declanşează actele creative.Deasemenea, ea este prezentă începând cu pulsiunile inconştientului şi terminând cu realizările ultimative ale conştiinţei.Tocmai de aceea ea este considerată ca fiind o componentă bazală, infrastructurală a psihicului, dar şi nota definitorie a acestuia, prin afectivitate, omul diferenţiindu-se profund de roboţi şi calculatoare, de structurile ce posedă inteligenţă artificială.

Afectivitatea se implică în toate structurile şi procesele psihice, fiind determinată la rândul ei de acestea. Recent, în psihologie există tendinţa elaborării unei teorii generale a afectivităţii.

Astfel, R.Plutchik (1980) ăpropune o teorie a emoţiei care include o serie de postulate:

-în orice emoţie sunt identificabile patternuri prototipice comune

-fiecare emoţie poate varia în intensitate

-există un număr mic de emoţii de bază, prin combinarea cărora apare varietatea celorlalte

Sunt luaţi în considerare următorii parametri: situaţiile universale, emoţiile primare, stimulul care le declanşează, cogniţia inferată, comportamentul produs, efectul de supravieţuire. În opinia autorului, această teorie tinde la un mare grad de generalitate.